4/5 Tony 4 years ago on Google
(Translated
by
Google)
The
"Holy
Trinity"
church
(old
"Holy
Trinity"
or
the
church
of
Știrbei)
is
the
foundation
of
the
old
Jupan
Dumitrana
Știrbei
stolneasa,
said
Ștbbica,
the
daughter
of
the
learned
Constantin
Strâmbeanu
and
the
widow
of
the
great
Loganat
Constantine.
1765,
a
document
from
December
15
of
that
year
attesting
that
the
stranger
had
"made
a
church
near
his
houses
in
Craiova",
not
far
from
the
residences
of
the
money
of
Craiova,
the
current
Băniei
houses.
The
boyar
parish,
built
from
the
wall,
is
included
in
the
work
"History
of
Dacia"
among
the
five
stone
churches
of
the
city
"of
Petre
Bojiu,
Știrboaica,
Saint
John,
Ungurel
and
Jian".
It
was
completed
in
1768,
noting
in
the
Brancovan
style,
the
shape
of
the
cross,
the
slender
tower
above
the
nave
and
the
porch
with
colonnades.
Jupâneasa
Dumitrana
took
care
not
only
of
the
construction
of
the
place
of
worship,
but
also
of
its
endowment
and
decoration.
In
1781,
she
ordered
a
policeman
with
24
candlesticks
and
wrote
to
a
merchant
friend
in
Sibiu,
asking
him
to
bring
her
"20
teaspoons
of
good
gold,
3
lei
and
half
tefea".
The
painter
who
handled
the
painting
of
the
paraclis
had
been
brought
from
Sibiu
in
the
previous
year
by
Barbu,
the
son
of
Dumitran.
In
1790,
the
church
was
endowed
with
a
bell
of
100
pounds
(pfunzi),
with
the
inscription
"this
bell
was
made
by
you
the
stupid
Dumitrana
Știrboaica
and
they
placed
it
at
the
dedication
of
the
holy
Troițe
in
Craiova",
which
is
still
kept
today
in
the
tower.
input.
The
end
of
the
19th
century
revealed
the
need
for
further
repairs
to
the
Holy
Trinity
Church.
Its
restoration
lasted
until
1906,
the
paraclis
being
rebuilt
on
the
old
foundations,
at
the
expense
and
under
the
foundation
of
the
sons
of
Barbu
Știrbei
Voda,
principles
Alexander
and
Dimitrie
irtirbei,
according
to
the
plans
of
the
French
architect
and
restaurateur
André
Lecomte
du
Noüy.
In
1909,
the
Holy
Trinity
parish
numbered
225
families
(with
656
souls).
The
Paraclis
was
led
by
an
epitropy,
budgeted
by
the
irtirbei
Foundation
(which
created
the
reputation
of
a
particular
church)
and
led
by
the
priest
Zamfir
Ionescu,
a
graduate
of
the
Lower
Theological
Seminary
(October
15,
1906),
and
the
deacon
Petre
Partenie,
who
graduated
in
theology
(from
January
7,
1908).
Among
the
epitropics
that
managed
the
assets
of
the
church
were
Anton
C.
Brăiloiu
(prefect
of
Dolj),
who
was
removed
following
a
conflict
with
Știrbei.
Thus,
in
his
place
was
named
the
epitropic
the
Austrian
major
of
Roman
Catholic
confession
Alfred
de
Marentzeler,
who
repaired
the
church,
demolished
the
cells
and
set
up
a
garden
in
their
place.
Later,
during
the
First
World
War,
the
epitope
of
the
Holy
Trinity
Church
was
Mihalache
Măinescu,
president
of
the
Court
of
Appeal
of
Craiova.
The
end
of
the
last
century
coincided
with
the
restoration
work
of
the
painting
in
1995,
the
year
in
which,
on
June
12,
a
new
service
of
church
restoration
was
performed,
performed
by
Metropolitan
Oltenia
Nestor
Vornicescu.
Unfortunately,
the
beginning
of
this
century
coincided
with
the
demolition,
at
the
request
of
Craiova
City
Hall,
of
the
fence
and
walls
surrounding
the
place
of
worship,
although
these
were
part
of
the
whole
church,
included
in
the
list
of
historical
monuments
in
Romania.
The
demolition
of
the
walls
in
November
2008
aimed
to
create
an
open
space
around
the
church,
in
order
to
integrate
it
into
the
new
architectural
landscape
of
Mihai
Viteazul
Square.
(Original)
Biserica
“Sfânta
Treime”
(vechi
“Sfânta
Troiță”
sau
biserica
Știrbei)
este
ctitoria
bătrânei
jupânese
Dumitrana
Știrbei
stolniceasa,
zisă
Știrboaica,
fiica
învățatului
Constantin
Strâmbeanu
și
văduva
Marelui
Logofăt
Constantin
Știrbei,
fost
caimacam
al
Craiovei
în
anul
1741.
Construcția
bisericii
a
început
în
1765,
un
document
din
data
de
15
decembrie
a
acelui
an
atestând
că
stolniceasa
“făcuse
o
biserică
lângă
casele
sale
din
Craiova”,
nu
departe
de
reședințele
de
atunci
ale
banilor
Craiovei,
actualele
Casele
Băniei.
Paraclisul
boieresc,
construit
din
zid,
este
trecut
în
lucrarea
“Istoria
Daciei”
printre
cele
cinci
biserici
de
piatră
ale
orașului
“a
lui
Petre
Bojiu,
a
Știrboaicei,
a
Sfântului
Ioan,
a
Ungurelului
și
a
Jianului”.
El
a
fost
terminat
în
anul
1768,
remarcându-se
prin
stilul
brâncovenesc,
forma
de
cruce,
turla
zveltă
de
deasupra
naosului
și
pridvorul
cu
colonade.
Jupâneasa
Dumitrana
a
avut
grijă
nu
doar
de
construcția
lăcașului
de
cult,
ci
și
de
înzestrarea
și
împodobirea
acestuia.
În
1781,
ea
comanda
un
policandru
cu
24
de
sfeșnice
și
îi
scria
unui
prieten
negustor
din
Sibiu,
cerându-i
acestuia
să-i
aducă
“20
de
tefele
de
aur
bun
leșesc,
câte
3
lei
și
jumătate
tefeaua”.
Zugravul
care
s-a
ocupat
de
zugrăvirea
paraclisului
fusese
tocmit
din
Sibiu
în
anul
precedent
de
Barbu,
fiul
Dumitranei.
La
1790,
biserica
a
fost
dotată
cu
un
clopot
de
100
de
livre
(pfunzi),
cu
inscripția
“acest
clopot
s-a
făcut
de
dumneaei
stolniceasa
Dumitrana
Știrboaica
și
l-au
așezat
la
hramul
sfintei
Troițe
în
Craiova”,
ce
se
păstrează
și
astăzi
în
turnul
de
intrare.
Finalul
secolului
al
XIX-lea
a
scos
la
iveală
necesitatea
unor
noi
reparații
la
Biserica
Sfânta
Treime.
Restaurarea
acesteia
a
durat
până
în
1906,
paraclisul
fiind
reclădit
pe
vechile
temelii,
pe
cheltuiala
și
sub
ctitoria
fiilor
lui
Barbu
Știrbei
Vodă,
principii
Alexandru
și
Dimitrie
Știrbei,
după
planurile
arhitectului
și
restauratorului
francez
André
Lecomte
du
Noüy.
La
1909,
parohia
Sfânta
Treime
număra
225
familii
(cu
656
suflete).
Paraclisul
era
condus
de
o
epitropie,
bugetat
de
Fundația
Știrbei
(ceea
ce
i-a
creat
renumele
de
biserică
particulară)
și
păstorit
de
preotul
Zamfir
Ionescu,
absolvent
al
Seminarului
teologic
inferior
(din
15
octombrie
1906),
și
diaconul
Petre
Partenie,
licențiat
în
teologie
(din
7
ianuarie
1908).
Printre
epitropii
care
au
gestionat
averile
bisericii
s-a
numărat
și
Anton
C.
Brăiloiu
(prefect
de
Dolj),
care
a
fost
înlăturat
în
urma
unui
conflict
cu
Știrbei.
Astfel,
în
locul
lui
a
fost
numit
epitrop
maiorul
austriac
de
confesiune
romano-catolică
Alfred
de
Marentzeler,
care
a
reparat
biserica,
a
dărâmat
chiliile
și
a
amenajat
o
grădină
pe
locul
lor.
Ulterior,
în
perioada
primului
război
mondial,
epitrop
al
Bisericii
Sfânta
Treime
a
fost
Mihalache
Măinescu,
președinte
al
Curții
de
Apel
din
Craiova.
Finalul
secolului
trecut
a
coincis
cu
lucrări
de
refacere
a
picturii
în
1995,
an
în
care,
la
data
de
12
iunie,
a
avut
loc
o
nouă
slujbă
de
resfințire
a
bisericii,
săvârșită
de
Mitropilitul
Olteniei
Nestor
Vornicescu.
Din
păcate,
începutul
acestui
veac
a
coincis
cu
demolarea,
la
solicitarea
Primăriei
Craiova,
a
gardului
și
zidurilor
care
împrejmuiau
lăcașul
de
cult,
deși
acestea
făceau
parte
din
ansamblul
bisericii,
inclus
pe
lista
monumentelor
istorice
din
România.
Demolarea
zidurilor
din
noiembrie
2008
a
avut
scopul
de
a
crea
un
spațiu
deschis
în
jurul
bisericii,
pentru
a
o
integra
în
noul
peisaj
arhitectural
al
Pieței
Mihai
Viteazul.
1 person found this review helpful 👍
