5/5 Alex M. 3 years ago on Google
(Translated
by
Google)
The
building
that
today
houses
the
Museum
of
Christian
History,
Culture
and
Spirituality
on
the
Lower
Danube
was
built
in
the
late
nineteenth
century.
The
hierarch
chosen
by
God
to
build
a
center
according
to
the
importance
of
the
Diocese
was
Bishop
Partenie
Clinceni,
who
pastored
on
the
Lower
Danube
between
1886-1902
and
who
wanted
to
decorate
the
city
of
Galaţi
-
episcopal
residence,
with
a
great
Episcopal
Palace
and
a
place
for
the
Seminary,
as
a
focus
of
religious
education
and
a
force
for
strengthening
the
national
feeling
in
our
people,
on
both
banks
of
the
Lower
Danube
”.
In
1887,
following
the
steps
taken
by
Bishop
Partenie,
the
municipality
offered
the
Diocese,
the
place
in
the
"Stephen
the
Great"
square,
in
front
of
the
Public
Garden,
for
the
construction
of
the
Episcopal
Palace.
The
ceremony
of
laying
the
foundation
stone
of
the
Palace
took
place
only
in
1898,
the
year
in
which
the
construction
works
began,
according
to
the
plans
of
the
architect
Toma
Dobrescu,
the
construction
engineer
being
A.
F.
Bădescu.
The
new
and
sumptuous
Episcopal
Palace
was
inaugurated
on
September
8,
1901,
in
the
center
of
the
celebration
being
the
consecration
service
of
the
chapel
dedicated
to
the
"Welcome
of
the
Lord",
officiated
by
the
bishops
Parthenia
of
the
Lower
Danube
and
Dionysius
of
Buzau.
Also
participating
at
this
time:
Dimitrie
Sturdza
-
President
of
the
Council
of
Ministers,
Spiru
Haret
-
Minister
of
Cults
and
Public
Instruction
and
representatives
of
local
and
central
authorities
in
the
four
counties
of
the
Diocese
-
Covurlui,
Brăila,
Tulcea
and
Constanţa.
Due
to
its
exceptional
architecture,
highlighted
by
a
beautiful
and
well-kept
park,
with
modern
utilities
at
that
time,
the
Episcopal
Palace
in
Galaţi
was
visited,
several
times,
by
the
royal
family.
We
remember
the
historic
visit,
from
April
27-28,
1906,
of
Prince
Ferdinand
and
Princess
Maria,
present
in
Galaţi
for
the
ceremony
of
laying
the
foundation
stone
of
the
Episcopal
Cathedral,
in
the
context
of
the
40th
anniversary
of
King
Carol
I.
For
a
long
time
this
palace
remained
a
symbol
of
modern
Galaţi,
a
building
of
great
elegance
and
beauty.
Although
thoroughly
built,
placed
on
marble
slabs
and
worked
impeccably,
the
building
has
suffered
over
the
years
due
to
frequent
and
strong
earthquakes,
giving
the
other
hierarchs
of
the
Lower
Danube
the
opportunity
to
contribute
to
its
restoration
and
rectification.
Thus,
between
1940
and
1942,
following
the
earthquake
of
1940,
the
pious
Bishop
Chesarie
Păunescu
rebuilt
the
building
from
the
ground
up.
In
1963,
in
full
atheist
regime,
the
People's
Council
of
the
Galati
region
imposed
on
the
Diocese
of
the
Lower
Danube
a
deceptive
exchange
by
which
the
Episcopal
Palace
was
practically
confiscated
and
transformed
into
a
Museum
of
Visual
Art,
operating
in
this
regime
for
more
than
40
years.
After
the
events
of
1989,
His
Holiness
Father
Casian,
then
Bishop-Vicar
of
Archbishop
Antim
Nica
(1975-1994),
initiated
a
series
of
steps
to
restore
this
building
to
the
church
heritage,
convincingly
and
repeatedly
advocating
for
the
legitimate
right
of
Diocese
to
resume
ownership.
With
the
help
of
a
Project
with
European
funds,
between
2012-2014,
the
Episcopal
Palace
was
fully
consolidated
and
restored,
His
Eminence
Archbishop
Casian,
making
the
former
Episcopal
Palace
become
"Museum
of
Christian
History,
Culture
and
Spirituality
of
the
Lower
Danube"
.
Thus,
on
the
occasion
of
the
150th
anniversary
of
the
foundation,
here,
at
the
mouth
of
the
Danube,
of
the
Lower
Danube
Diocese
and
of
the
holidays
dedicated
to
the
spiritual
patron
of
Galati,
the
Diocese
and
the
whole
of
Romania,
St.
Andrew
the
Apostle,
in
the
presence
and
with
The
blessing
of
His
Beatitude
Patriarch
Daniel,
but
also
of
other
hierarchs
of
the
Holy
Synod
of
the
Romanian
Orthodox
Church,
was
inaugurated
on
November
27,
2014,
the
Museum
of
Christian
History,
Culture
and
Spirituality
on
the
Lower
Danube
and
consecrated
the
Chapel
inside
this
Museum,
having
the
patron
saints
“The
Greeting
of
the
Lord”
and
“The
Holy
Martyrs
of
Brâncoveni”.
(Original)
Clădirea
ce
găzduieşte
astăzi
Muzeul
Istoriei,
Culturii
şi
Spiritualităţii
Creştine
de
la
Dunărea
de
Jos
a
fost
construită
la
finele
secolului
al
XIX-lea.
Ierarhul
ales
de
Dumnezeu
pentru
a
zidi
un
centru
pe
măsura
importanţei
Eparhiei
a
fost
episcopul
Partenie
Clinceni,
care
păstoreşte
la
Dunărea
de
Jos
între
anii
1886-1902
şi
care,
a
dorit
împodobirea
oraşului
Galaţi
–
reşedinţă
episcopală,
cu
“o
strălucită
…Catedrală,
cu
un
măreţ
Palat
Episcopal
şi
cu
un
local
pentru
Seminar,
ca
focar
de
învăţământ
religios
şi
forţă
de
întărire
a
sentimentului
naţional
în
poporul
nostru,
pe
ambele
maluri
ale
Dunării
de
Jos”.
În
1887,
urmare
a
demersurilor
făcute
de
Episcopul
Partenie,
municipalitatea
oferă
Eparhiei,
locul
din
piaţa
„Ştefan
cel
Mare”,
în
faţa
Grădinii
Publice,
pentru
construirea
Palatului
Episcopal.
Ceremonia
aşezării
pietrei
de
temelie
a
Palatului
s-a
oficiat
abia
în
anul
1898,
an
în
care
au
şi
început
lucrările
de
construire
a
acestuia,
după
planurile
arhitectului
Toma
Dobrescu,
inginerul
constructor
fiind
A.
F.
Bădescu.
Noul
şi
somptuosul
Palat
Episcopal
a
fost
inaugurat
în
ziua
de
8
septembrie
1901,
în
centrul
sărbătorii
fiind
slujba
de
sfinţire
a
capelei
cu
hramul
“Întâmpinarea
Domnului”,
oficiată
de
episcopii
Partenie
al
Dunării
de
Jos
şi
Dionisie
al
Buzăului.
Au
mai
participat
la
acest
moment:
Dimitrie
Sturdza
–
preşedintele
Consiliului
de
Miniştri,
Spiru
Haret
–
ministrul
Cultelor
şi
Instrucţiunii
Publice
şi
reprezentanţii
autorităţilor
locale
şi
centrale
din
cele
patru
judeţe
ale
Eparhiei
–
Covurlui,
Brăila,
Tulcea
şi
Constanţa.
Datorită
arhitecturii
sale
excepţionale,
pusă
în
valoare
de
un
parc
frumos
şi
bine
îngrijit,
având
utilităţi
moderne
la
acea
vreme,
Palatul
Episcopal
de
la
Galaţi
a
fost
vizitat,
în
mai
multe
rânduri,
de
familia
regală.
Amintim
istorica
vizită,
din
27-28
aprilie
1906,
a
principelui
Ferdinand
şi
a
principesei
Maria,
prezenţi
la
Galaţi
pentru
ceremonia
aşezării
pietrei
de
temelie
a
Catedralei
Episcopale,
în
contextul
aniversării
jubileului
a
40
de
ani
de
domnie
a
Regelui
Carol
I.
Pentru
multă
vreme
acest
palat
a
rămas
un
simbol
al
Galaţiului
modern,
clădire
de
o
mare
eleganţă
şi
frumuseţe.
Deşi
zidită
temeinic,
aşezată
pe
lespezi
de
marmură
şi
lucrată
impecabil,
clădirea
a
suferit
de-a
lungul
anilor
din
cauza
deselor
şi
puternicelor
cutremure,
oferind
prilejul
celorlalţi
ierarhi
ai
Dunării
de
Jos,
să
contribuie
la
refacerea
şi
rectitorirea
ei.
Astfel,
între
anii
1940
-1942,
urmare
a
cutremurului
din
1940,
cuviosul
Episcop
Chesarie
Păunescu
a
refăcut
clădirea
din
temelii.
În
anul
1963,
în
plin
regim
ateist,
Sfatul
popular
al
regiunii
Galaţi
impunea
Eparhiei
Dunării
de
Jos
un
schimb
înşelător
prin
care
Palatul
Episcopal
era
practic
confiscat
şi
transformat
în
Muzeu
de
Artă
Vizuală,
funcţionând
în
acest
regim
mai
bine
de
40
de
ani.
După
evenimentele
din
1989,
Preasfinţitul
Părinte
Casian,
pe
atunci
arhiereu
–
vicar
al
Arhiepiscopului
Antim
Nica
(1975-1994),
a
iniţiat
o
serie
întreagă
de
demersuri
cu
scopul
readucerii
acestei
clădiri
în
patrimoniul
bisericesc,
pledând
convingător
şi
în
mod
repetat
pentru
dreptul
legitim
al
Eparhiei
de
a-şi
relua
proprietatea.
Cu
ajutorul
unui
Proiect
cu
fonduri
europene,
între
anii
2012-2014,
Palatul
Episcopal
a
fost
consolidat
şi
restaurat
în
întregime,
Înaltpreasfinţitul
Părinte
Arhiepiscop
Casian,
rânduind
ca
fostul
Palat
Episcopal
să
devină
“Muzeul
Istoriei,
Culturii
şi
Spiritualităţii
Creştine
de
la
Dunărea
de
Jos”.
Astfel,
cu
prilejul
împlinirii
a
150
de
ani
de
la
temeluirea,
aici,
la
gurile
Dunării,
a
Eparhiei
Dunării
de
Jos
şi
a
sărbătorilor
dedicate
patronului
spiritual
al
municipiului
Galaţi,
al
Eparhiei
şi
al
întregii
Românii,
Sf.
Apostol
Andrei,
în
prezenţa
şi
cu
binecuvântarea
Preafericitului
Părinte
Patriarh
Daniel,
dar
şi
a
altor
ierarhi
ai
Sfântului
Sinod
al
Bisericii
Ortodoxe
Române,
s-a
inaugurat,
în
ziua
de
27
noiembrie
2014,
Muzeul
Istoriei,
Culturii
şi
Spiritualităţii
Creştine
de
la
Dunărea
de
Jos
şi
s-a
sfinţit
Capela
din
interiorul
acestui
Muzeu,
având
hramurile
“Întâmpinarea
Domnului”
şi
”Sfinţii
Martiri
Brâncoveni”.
14 people found this review helpful 👍
